Acest
articol este un capitol al unei lucrari de licenta .
Existenţa
calităţii de soţ - Evident,
pentru a avea calitatea de soţ, persoana trebuie să fie căsătorită. Calitatea
de soţ există în intervalul de timp cuprins între momentul încheierii actului
juridic al căsătoriei şi momentul desfiinţării acestuia prin una din căile prevăzute
de lege.
În legătură
cu primul moment, în prezent, potrivit art. 289 din noul Cod civil, căsătoria este
încheiată în momentul în care, după ce ia consimţământul viitorilor soţi, ofiţerul
de stare civilă îi declară căsătoriţi.
Obligaţia
legală de întreţinere a soţilor reprezintă îndatorirea reciprocă a acestora de
a-şi asigura, unul altuia, cele necesare traiului. Obligaţia de întreţinere
între soţi poate fi circumscrisă şi obligaţiei acestora de a-şi acorda sprijin
material reciproc, înscrisă în art. 325 alin. (1) din noul Cod civil.
Principala
particularitate a acestei obligaţii este caracterul ei prioritar. Într-adevăr,
după cum s-a mai evocat, potrivit art. 519 lit. a) din noul Cod civil, soţii şi
foştii soţi îşi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi. Această prioritate
se poate deduce şi din dispoziţiile art. 516 alin. (1) care, stabilind persoanele
între care există obligaţia legală de întreţinere, enumeră, mai întâi, „soţul
şi soţia”.
În reglementarea
anterioară, prioritatea obligaţiei de întreţinere dintre soţi se deducea din
dispoziţiile art. 89 lit. a) şi cele ale art. 86 alin. (1) din Codul familiei.
Fundamentul
obligaţiei de întreţinere între soţi constă în principiul solidarităţii materiale
a acestora, înscris în 325 alin. (1) din noul Cod civil. Facem precizarea că,
în reglementarea anterioară, art. 2 din Codul familiei reglementa solidaritatea
familială. Astfel, în temeiul acestui text, membrii familiei erau datori
să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material. Evident, soţii sunt membrii
de drept comun ai familiei. Într-adevăr, potrivit reglementărilor legale în vigoare,
scopul căsătoriei este întemeierea unei familii, iar căsătoria se încheie între
viitorii soţi.
Se poate observa
că, sub acest aspect, reglementarea anterioară era superioară celei actuale.
Astfel, sub imperiu] Codului familiei, principiul solidarităţii era incident în
cazul tuturor membrilor familiei, iar în actuala numai în cazul soţilor.
De regulă,
obligaţia de întreţinere dintre soţi se realizează prin ducerea vieţii în comun
şi prin contribuţia acestora la cheltuielile căsătoriei, atât cu bunurile proprii
ale fiecăruia, cât şi cu bunurile lor comune, conform art. 325 din noul Cod
civil. Astfel, acest text, sub denumirea marginală „contribuţia soţilor”,
dispune că soţii sunt obligaţi să îşi acorde sprijin material reciproc [alin.
(1)]. Ei sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile
căsătoriei, dacă prin convenţia matrimonială nu s-a prevăzut altfel [alin.
(2)]. Orice convenţie care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine
doar unuia dintre soţi este considerată nescrisă [alin. (3)].
Pentru orice altă lucrare de diplomă – din orice
domeniu, vă rog sa ne contactați!
